Am intrat pe acest site: http://www.ratemydrawings.com/index.php, absolut întâmplător și am rămas uimită de tot ce am văzut aici. Priveam fascinată, cum oameni talentați, din lumea întreagă, au putut realiza atâtea lucruri nemaipomenite.
Întreaga zi, am deschis link după link, am urmărit desenele expuse, am fost uimită cum fiecare mișcare de mouse sau așa zis creion virtual poate să schițeze atâta frumusețe. Mă captiva lumea de acolo și mă făcea să-mi doresc să devină reală. Pășisem parcă într-o lume a fanteziei, în care și personajele monstruoase aveau farmecul lor, animate de penelul magic al artistului. Lumea reală rămăsese în urmă; undeva în depărtare, parcă se mai zărea o umbra din ceea ce fusese. Acum eram captivă într-un tărâm plin de culoare, un liman în care imagini statice sau animate mă chemau să îmi lumineaze sufletul dornic de frumos.
Era ca și când mă nășteam a doua oară, ca și când lumea viselor mele s-a conturat în mâinile unor creatori necunoscuți. Era o senzație de nedescris. Mi se luminase fața, ochii îmi sclipeau de bucurie, simțeam că prind aripi și dacă cineva m-ar fi văzut, cu siguranță ar fi spus că sunt îndrăgostită. Asta e senzația pe care mi-a dat-o vizualizarea unor creații ale artiștilor de acolo. Aceasta e senzația pe care mi-o dă arta, în general, dar în fuga mea continuă prin lumea reală, am cam uitat ce-mi face bine.
Am stat și am meditat...Cândva mi se spunea că am talent și la un moment dat, chiar am vrut să-mi îndrept pașii pe acel drum, dar soarta a fost de doua ori crudă cu mine și atunci, am preferat să mă retrag departe de tot ceea ce-mi dădea liniste, de tot ce-mi reda zâmbetul pe buze. Mi-am negat chemarea spre așa ceva, am preferat să mă ocup de orice în afară de ceea ce sufletul meu tânjea. A fost o lovitură cruntă pe care mi-a dat-o viața și atunci mi-am zis ca eu nu am ce cauta pe aceasta cale. Daca nu mi s-au deschis larg ușile, însemna că acel, așa zis, talent al meu nu a existat cu adevarat.
Acum, privind fascinată, vrăjita parcă, pentru prima dată, mi-am dorit, mai mult ca niciodată, să încerc să-mi amintesc cum erau acele vremuri ale adolescenței. Mi-am dorit pentru o clipă să iau din nou pensonul în mână și să mă joc în lumea culorilor, dar gândul că lucrurile bune se fac în timp și eu nu mai aveam răbdare, m-a oprit. Mi-ar fi fost greu să reîncep, să-mi caut intrumentele adecvate... Nici nu eram convinsă că voi reusi să mai realizez ceva, după atâția ani, în care îmi ascunsesem această dorință.
Într-un final, m-am decis: computerul nu necesita prea mare deranj. Ce mai conta că nu aveam experiență în mânuirea mouse-ului? Ce conta dacă mi-ar fi ieșit o caricatură? Era o încercare și era bine să mă grăbesc să-mi pun gândul în practică, până nu mă răzgândeam și mă lăsam purtată de alte lumi virtuale, de care voi preciza cu alta ocazie.
Gândul ca am găsit un site, care nu necesita, nu stiu ce programe complicate, m-a facut să accesez pagina: http://www.ratemydrawings.com/community/login.php?redir=/startdrawing.php.
Pentru început n-am vrut să mă loghez. Nu știam ce rost avea, ca un nimeni ca mine, să intervină în lumea aceea mirifica și să-i urâțească aspectul. Mă temeam de ridicol, credeam că toți pot vizualiza când faci încercări de a contura un desen. Am preferat să nu mă înregistrez, să fiu aceeași necunoscută, care am fost de la început.
Am stat o zi întreaga la computer, încercând să desenez un amic virtual, pe care îl știam doar din lumea mess-ului și din fotografiile trimise. L-am conturat treptat... a fost dificil pentru început, căci mouse-ul nu dorea să lase amprentele așteptate. Aș fi renunțat, dar orice părăsire a paginii însemna ca tot ce făcusem acolo a fost inutil.
Într-un final, m-am decis: computerul nu necesita prea mare deranj. Ce mai conta că nu aveam experiență în mânuirea mouse-ului? Ce conta dacă mi-ar fi ieșit o caricatură? Era o încercare și era bine să mă grăbesc să-mi pun gândul în practică, până nu mă răzgândeam și mă lăsam purtată de alte lumi virtuale, de care voi preciza cu alta ocazie.
Gândul ca am găsit un site, care nu necesita, nu stiu ce programe complicate, m-a facut să accesez pagina: http://www.ratemydrawings.com/community/login.php?redir=/startdrawing.php.
Pentru început n-am vrut să mă loghez. Nu știam ce rost avea, ca un nimeni ca mine, să intervină în lumea aceea mirifica și să-i urâțească aspectul. Mă temeam de ridicol, credeam că toți pot vizualiza când faci încercări de a contura un desen. Am preferat să nu mă înregistrez, să fiu aceeași necunoscută, care am fost de la început.
Am stat o zi întreaga la computer, încercând să desenez un amic virtual, pe care îl știam doar din lumea mess-ului și din fotografiile trimise. L-am conturat treptat... a fost dificil pentru început, căci mouse-ul nu dorea să lase amprentele așteptate. Aș fi renunțat, dar orice părăsire a paginii însemna ca tot ce făcusem acolo a fost inutil.
A aparut întâi, ca prin ceață, imaginea chipului său, cu ochii lui mari și blânzi așa cum îl percepeam eu de dincolo de monitor. Am dat un print screen pentru a fi sigură că rămâne salvată această primă imagine și se pare ca am procedat corect. Poate că aveam nevoia de puțină încurajare și din acest motiv am trimis imaginea, celui care trebuia să-mi fie model real și... curios, chiar i-a placut. Acest lucru m-a ambiționat mai mult: trebuia să termin ceea ce am început, deși obosisem și aveam și alte lucruri de realizat. Mi-am imaginat deja cum ar fi trebuit să arate la final și chiar era păcat să mă opresc la jumătatea drumului. 
M-am gândit la el, amicul meu virtual, la vorbele lui, la gândurile lui frumoase și fără să vreau, ca prinsă sub o vrajă am început să schițez mai departe... Începusem să uit de foame și sete, căci degetele mele apăsau frenetic mouse-ul, în dorința de a duce desenul, la bun sfârșit. Se întunecase, dar eu trebuia să termin ce am început... Chipul conturat, acum se micșorase și se rotunjise mai mult decât mi-am dorit; primise un aer de puritate, pe care nu am reușit niciodată să-l surprind nici pe chipul copiilor redați în desene. De ce îl desenasem așa? Probabil așa vedeam sufletul acestui om: cald, luminos, gata oricând să sară în ajutor. Din tânărul care pășise în lumea adultțlor, devenise un copil. I-am trimis desenul. S-a cam supărat... Și de ce nu ar fi reacționat astfel? Care tânăr, dornic să ia viața în piept, mai vrea să redevină copil? Mi-a părut rău ca nu i-a plăcut ceea ce desenasem și mă întrebam cum de am ajuns să-l redau mult mai mic decât era în realitate? De fapt îi văzusem sufletul... și acel suflet la un moment dat mi s-a părut că merită și niște aripioare. Toate aceste gânduri mi-au trecut prin minte, în timp ce mouse-ul,deja conturase aripile unui înger. Nu i-a plăcut că-l transformasem în copil... dar eu așa îl vedeam: un copil cu inima mare, care avea nevoie de aripi pentru a zbura spre a-și îndeplini visele.
Acesta a fost primul meu desen realizat la computer, un desen aparent naiv dar care a necesitat un timp îndelungat. Pentru mulți poate nu e calitativ, dar e dificil să treci de la mânuirea pensonului la conturarea chipului unei persoane, cu ajutorul mouse-ului și cu atât mai greu când nu ai pregătire în domeniu.
într-un final să redau sufletului meu ceea ce și-a dorit de atâta vreme...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu